Dictionar

Amărătură

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (amărî + -tură)

1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar; amărăciune.

2. (var.) (înv.) amărâtură.


Cătrănos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (catran + -os)

1. plin de catran; care cuprinde mult catran; murdar de catran.

2. (fig.) amărât și înveninat de supărare mare; cătrănit.


Amărătură

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (amărî + -tură)

1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar; amărăciune.

2. (var.) (înv.) amărâtură.