Dictionar

Rezultate secundare (Amabil,):

Amabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.

2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.

3. (antonime) neamabil, dezagreabil.


Amabile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. amabile)

1. (muzică) marchează o execuție grațioasă și plăcută.


Amabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însuşirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.

2. firea unei persoane vrednice de iubit.

3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.

4. (antonime) grosolănie, răutate.


Acetilceluloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.


Acetonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.


Acort, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.

2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.


Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Aflogistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphlogistique „care arde fără flacără”)

1. care este neinflamabil.


Amabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.

2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.

3. (antonime) neamabil, dezagreabil.