Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ameți + -itură)
1. tulburare a echilibrului stării fizice a unei persoane (din cauza bolii, a indispoziției, a emoției); amețeală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispune)
1. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru.
2. a fi bine ~ = a avea bună dispoziţie, a fi vesel.; (fig.) a fi uşor ameţit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. œnomanie)
1. impuls patologic de a bea vin; dorință nesățioasă de vin sau alte băuturi amețitoare; dipsomanie.
2. (var.) oenomanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. groggy)
1. (despre un boxer) ameţit în urma loviturilor puternice primite; (p. ext.) luat prin surprindere, care şi-a pierdut cumpătul, derutat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sarabande)
1. vechi dans popular spaniol, asemănător menuetului, cu o mişcare lentă, devenit în sec. XVII dans de curte şi introdus apoi în balade şi suite; melodia corespunzătoare.
2. (fig.) agitaţie; mişcare ameţitoare, tumultuoasă.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (v. lehămetui)
1. plictisit.
2. dezgustat.
3. (var.) (reg.) lehămetit, (reg.) lehemetuit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (toropi + -tor)
1. I. care toropește; moleșitor, amețitor.
2. II. (reg.) care distruge; nimicitor.