Dictionar

amestecare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. amesteca)

1. acțiunea de a (se) amesteca; punere la un loc, unire a două sau mai multe elemente diferite.
 
 

amestecat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (amesteca)

1. schimbare a șirului; amestecare.
 
 
 
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.
 

aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.
 

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.