Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amusant)
1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.
Parte de vorbire: adj. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. embêtant)
1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. boulevardier)
2. (fig.; despre piese de teatru, spectacole) uşor, amuzant.
3. s. m. f. bulevardist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (distracţ/ie/ + -iv)
1. care distrează; plăcut, amuzant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. diversivo)
1. de diversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)
1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.
2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.
6. concert de estradă cu conţinut variat.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. plaisanterie)
2. glumă, lucru spus sau făcut pentru a distra; aluzie amuzantă etc.