analiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziția unei substanțe.
3. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

analizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analysable)

1. care poate fi analizat; care poate fi studiat sau examinat în detaliu.
2. (antonime) inanalizabil, neanalizabil.

analizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. analyseur)

1. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și centrii corespunzători din scoarța cerebrală.

autoanaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + analiza)

1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecției.

autoanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecție.

banaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. banaliser)

1. tr., refl. a face să devină, a deveni banal.

canaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canaliser)

1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.
2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.
3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere.
4. a deschide un vas anatomic obstruat.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.

acționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieții sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acțiune.

alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. știință ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur și argint și aflarea unui leac. („elixirul vieții”)2. subtilitate, analiză subtilă.

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.