Dictionar

Angelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angélique, lat. angelicus)

1. îngeresc, (ca) de înger.

2. (fig.) serafic, nobil, pur.


Angelică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amgélique)

1. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată şi groasă la bază.


Angelitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. angelità)

1. caracter a ceea ce aparține unui înger; puritate angelică.


Angeloid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (angel- + -oid)

1. asemănător cu un înger; angelic, îngeresc.


Demonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. demonico, lat. daemonicus)

1. care se referă la demon(-i); care prezintă anumite atribute ale demonului(-lor); diabolic; satanic; demoniac.

2. care se crede, despre care se crede este posedat de demoni.

3. (antonim) angelic.


Madonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. madonna, fr. madone)

1. reprezentare plastică a Maicii Domnului; (p. ext.) Fecioara Maria.

2. (fig.) femeie cu chip angelic, blând şi pur.

3. (ir.) mironosiţă.