Rezultate secundare (Anina,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alanine)
1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anina + -cios)
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (anina + -ătoare)
1. șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; agățătoare, gaică.
2. (rar) loc îngust între stâncile munților, unde se prinde vânatul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyanine)
1. materie colorantă albastră, bazică, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. énocyanine)
1. substanţă colorantă care dă culoarea vinului roşu; colorant al vinului roșu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénylalanine)
1. aminoacid aromatic, sub formă de cristale solubile în apă, în proteinele vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krenwürstchen)
1. cârnăcior subţire, din carne de vită şi slănină tocată fin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. fricandeau)
1. (gastron.) fel de mâncare preparat din bucăţi de carne împănată cu slănină şi fiartă înăbuşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lardacé)
1. (despre ţesuturi patologice) care ia aspect şi consistenţă de slănină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélanique)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélanoblaste)
1. celulă care produce melanină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mélanocyte)
1. (biol.) celulă a pielii care conţine melanină şi asigură protecţia organelor interne contra radiaţiilor solare; melanoblast.