Dictionar

Antropic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropique)

1. determinat de acţiunea omului; antropogen.


Antropogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogène)

1. adj. antropic.

2. s. n. cuaternar (II).


Azil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituţie cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.

2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.

3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în ţara sa din motive politice.


Filantropic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philanthropique)

1. care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop.

2. care este inspirat de sau care denotă dragoste față de semenii săi; care iubește sau ajută omenirea.

3. asociație = grup al cărui scop este ajutorarea săracilor.

4. (antonim) mizantropic.


Filantropinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)

1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.

2. II. adept al filantropinismului; filantropist.


Filantropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)

1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.

2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.


Antropogenic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropogénique)

1. cauzat sau generat de oameni.

2. (sinon.) antropic.