Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogène)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogenèse)
1. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluţia şi dezvoltarea speciei umane; antropogenie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropogénique)
1. cauzat sau generat de oameni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropogénie)
1. știință antropologică care studiază originile, evoluția și istoria omenirii; antropogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropique)
1. determinat de acţiunea omului; antropogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogenèse)
1. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluţia şi dezvoltarea speciei umane; antropogenie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropogénie)
1. știință antropologică care studiază originile, evoluția și istoria omenirii; antropogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphose)
1. totalitatea modificărilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, în procesul de antropogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (arheo- + -cultură2)
1. cultură a unei societăţi arhaice.
2. sinteză a arheotipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei până în perioada diferitelor etnogeneze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)
1. adj. format din patru unităţi; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanţe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen şi azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.