OK
X
autoanulare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + anulare)
1.
faptul
de
a
se
anula
de
la
sine.
degranulare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (de1- + granulare)
1.
dispariție
a
granulațiilor
citoplasmatice,
specifice
unor
celule,
ca
urmare
a
unor
procese
distrofice.
abrogație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abrogation, lat. abrogatio)
1.
(jur.)
anulare,
suprimare
(a
unei
legi,
a
unui
regulament
etc.);
abrogare.
anulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. annulation)
1.
acțiunea
de
a
anula
sau
de
a
se
anula;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
anulare.
2.
decizie
prin
care
se
anulează
un
act,
o
dispoziție
etc.
3.
(psihiatrie)
mecanism
de
anulare
retroactivă
a
amintirilor.
4.
(antonime)
confirmare,
ratificare.
ataca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attaquer)
1.
tr.
a
efectua
un
atac.
2.
(fig.)
a
lua
atitudine
potrivnică
față
de
o
situație,
de
o
teorie
etc.;
a
critica,
a
acuza.
3.
a
distruge,
a
mina.
4.
a
cere
în
justiție
anularea
sau
reexaminarea
unei
hotărâri
ori
a
unui
act
juridic.
5.
a
aborda
(o
problemă,
un
subiect,
o
discuție).
6.
intr.
a
lua
inițiativa
într-o
întrecere
sportivă.
7.
a
începe
executarea
unei
piese
muzicale.
8.
refl.
(fam.
a
se
simți
jignit;
a
se
ofusca.
cancelație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cancellazione)
1.
anulare
a
unui
act
diplomatic
prin
trasarea
unor
bare
dispuse
în
cruce.
casațiune 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cassation)
1.
(jur.)
anulare
a
unei
hotărâri
judecătorești
în
urma
admiterii
recursului.
2.
(cont.)
totalizarea
operațiilor
privind
scoaterea
definitivă
din
uz
și
din
inventar
a
unui
mijloc
fix.
3.
spargere.
colector 2, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. collecteur)
1.
adj.
(despre
vase,
tuburi,
bazine)
care
colectează
fluide.
2.
s.
n.
recipient,
conductă
pentru
acumularea
materialelor
fluide,
granulare
sau
pulverulente.
3.
loc
unde
se
adună
matrițele
din
magazia
unui
linotip
sau
monotip
pentru
a
forme
un
rând.
4.
organ
al
rotorului
unor
mașini
electrice
cu
rolul
de
a
comuta
legăturile
dintre
înfășurarea
rotorului
și
circuitul
exterior.
5.
substanță
organică,
folosită
ca
reactiv
la
flotația
mineralelor
pentru
a
concentra
particulele
de
minerale
în
spumă.
6.
s.
m.
f.
achizitor
de
mărfuri,
de
produse
etc.