Dictionar

Rezultate principale (Anunța):

Anunţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annoncer, lat. annuntiare)

1. a aduce la cunoştinţă.

2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.


Rezultate secundare (Anunța):

Anunțare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anunța)

1. acțiunea de a anunța și rezultatul ei; aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.


Anunțat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anunța)

1. adus la cunoștință; care este făcut public, comunicat.

2. prevăzut, cunoscut dinainte.

3. (antonim) neanunțat.


Anunțător, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (anunța + -[ă]tor)

1. I. care anunță, aduce un mesaj; care vestește sau prevestește ceva.

2. II. persoană care anunță, vestește sau prevestește ceva; mesager.


Aerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.

2. produs în aer.

3. referitor la aviaţie.

4. linie = traseu aeronautic; alarmă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.

5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.

6. (fam.) distrat, visător.


Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.


Alarmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)

1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.

2. semnal, chemare pentru a lua armele.

3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.


Anunţ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.

2. text, publicație care anunță ceva.

3. comunicat publicitar într-un organ de presă.

4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.

5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.


Catastrofist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. catastrophist)

1. I. referitor la catastrofism; care anunță o catastrofă.

2. II. partizan al catastrofismului; persoană care anunță o catastrofă.

3. (antonim) gradualist.


Critic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)

1. referitor la critică.

2. bazat pe critică, care foloseşte critica.

3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.

4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.

5. ediţie = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.

6. (fiz.) stare = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.