Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. campione)
1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.
2. sportiv, echipă, ţară care câştigă primul loc într-o competiţie sportivă.
3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. défenseur, lat. defensor)
1. persoană care apără pe cineva sau ceva împotriva agresiunii reale sau potențiale; apărător.
2. persoană responsabilă cu apărarea unui acuzat în instanță; avocat.
3. (sport) jucător, în diferite sporturi de echipă, a cărui sarcină echivalează cu împiedicarea echipei adverse să marcheze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. libero)
1. (fotbal) apărător pe care se bazează toată strategia apărării.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monopolisateur)
1. care monopolizează; care stabilește un monopol; acaparator.
2. care își asumă un privilegiu exclusiv.
3. care își rezervă folosirea, profitul unui lucru (concret sau abstract).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. meurtrière)
1. deschidere îngustă în zidul unei fortificaţii, care permite apărătorilor să tragă cu arma.