OK
X
acapara
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accaparer, it. accaparrare)
1.
a
pune
stăpânire
pe
ceva
sau
pe
cineva.
aparat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1.
sistem
tehnic
care
servește
pentru
o
operație
tehnică,
științifică
etc.
2.
instalație,
unealtă
pentru
exerciții
gimnastice.
3.
(anat.)
ansamblu
de
organe
care
îndeplinesc
aceeași
funcție
în
organism.
4.
totalitatea
serviciilor
unei
instituții.
5.
~
de
stat
=
totalitatea
organelor
de
stat
care
îndeplinesc
funcțiile
acestuia.
6.
totalitatea
procedeelor
și
mijloacelor
într-o
anumită
muncă.
7.
~
științific
=
totalitatea
mijloacelor
de
cercetare
într-o
muncă
științifică;
~
critic
=
notele
explicative
care
însoțesc
un
text,
comentat
de
editor.
aparat apical
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
apparatus
apicalis
2.
FR
appareil
apical
3.
EN
apical
apparatus
4.
DE
Apikalapparat
5.
RU
aпикaльный
aппaрaт
6.
HU
csúcs
apparátus
aparataj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. appareillage)
1.
totalitatea
aparatelor
într-un
anumit
domeniu.
apărătoare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (apăra + -[ă]toare)
1.
obiect
sau
dispozitiv
cu
rol
protector.
2.
piesă
curbată
de
metal
sau
plastic
plasată
în
jurul
roților
unui
vehicul
(bicicletă,
motocicletă
etc.)
pentru
a
reține
sau
devia
noroiul,
pietrele
etc.
antrenate
de
mișcarea
roților.
3.
femeie
care
apără
sau
sprijină
ceva
sau
pe
cineva.
4.
(reg.)
funie
cu
care
se
strunește
legătura
dintre
proțap
cu
sania
(spre
a
o
ține
mai
strânsă);
(reg.)
vlăioagă.
5.
(reg.)
plantă
perenă,
întâlnită
prin
poiene
de
la
câmpie
până
la
etajul
subalpin;
izmă
sălbatecă,
somnișor.
aparatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Apparatur)
1.
ansamblul
aparatelor
care
asigură
funcționarea,
controlul
și
reglarea
unei
mașini
sau
instalații.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
absorbțiometru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absorptiomètre)
1.
aparat
pentru
măsurarea
gradului
de
absorbție.
acaparant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acapara + -ant)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparator.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparator.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparator.
acaparator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după fr. accapareur)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparant.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparant.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparant.
accelerograf
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. accélérographe)
1.
aparat
care
măsoară
accelerația
unei
mișcări
și
o
înregistrează
grafic;
accelerometru
înregistrator.