Dictionar

Rezultate secundare (Aplicabil):

Aplicabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicable)

1. care poate fi aplicat; care se poate pune în practică.

2. care se aplică de drept unui anumit caz particular; potrivit, adecvat.

3. (antonime) inaplicabil, neaplicabil.


Aplicabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. applicabilité)

1. însuşirea de a fi aplicabil.

2. calitatea a ceea ce este aplicabil.

3. (antonime) inaplicabilitate, neaplicabilitate.


Aplicabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicable)

1. care poate fi aplicat; care se poate pune în practică.

2. care se aplică de drept unui anumit caz particular; potrivit, adecvat.

3. (antonime) inaplicabil, neaplicabil.


Aplicabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. applicabilité)

1. însuşirea de a fi aplicabil.

2. calitatea a ceea ce este aplicabil.

3. (antonime) inaplicabilitate, neaplicabilitate.


Aplicativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. applicatif)

1. având aplicație practică; aplicabil.

2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.

3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.


Cuantor

Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. quantum)

1. determinativ prin care se fixează sfera de aplicabilitate a unei variabile logice într-o anumită expresie.


Degresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégressivité)

1. progresivitate în scădere sau negativă; caracter degresiv.

2. ~a impozitului = sistem de impozitare în care se pleacă de la o rată maximă aplicabilă veniturilor mari și care scade pe măsură ce se coboară pe scara veniturilor.


General, -ă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. général, lat. generalis)

1. adj. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie.

2. care privește pe toți, la care ia parte multă lume.

3. universal.

4. care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial.

5. (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare.

6. care are loc, există pe o mare întindere.

7. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc.

8. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora.