Dictionar

aprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apprécier, lat. appretiare)

1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.
2. a preţui, a stima (pe cineva).
3. a socoti, a considera (că).
 

apreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciable)

1. care poate fi apreciat; considerabil.
 

apreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciatif)

1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.
 

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.
 

autoaprecia

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + aprecia)

1. a-şi examina critic pregătirea şi conduita (proprie).
2. a-și aprecia propriile calități și defecte; a se autoevalua.
 

subaprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (sub- + aprecia)

1. a (se) aprecia (pe cineva sau ceva) mai puţin decât valorează.
 

supraaprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (supra1- + aprecia)

1. a (se) aprecia mai mult decât merită; a (se) supraestima.
 

anestezimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anesthésimètre)

1. aparat pentru măsurarea cantităţii de anestezic inhalat.
2. aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o regiune a corpului.
 

apreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciable)

1. care poate fi apreciat; considerabil.
 

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.
 

apreciere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aprecia)

1. acţiunea de a aprecia; preţuire, stimă; considerare, judecată, analiză.
 

autoaprecia

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + aprecia)

1. a-şi examina critic pregătirea şi conduita (proprie).
2. a-și aprecia propriile calități și defecte; a se autoevalua.
 

bagateliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanţa unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.