autoaprinde

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + aprinde)

1. a se aprinde spontan.
2. a se aprinde fără intervenția unei surse exterioare de căldură.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

antipiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + piogen)

1. (substanță) care împiedică autoaprinderea cărbunilor.

autoaprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aprindere)

1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
2. (antonim) autostingere.

avans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipație.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută.
3. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături.

bickford

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bickford)

1. cordon de materie fuzantă pentru aprinderea explozivelor, care arde lent.
2. fitil de siguranță.

bolid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolide)

1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă.
2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză.