Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + aprinde)
2. a se aprinde fără intervenția unei surse exterioare de căldură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)
1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru peşti).
7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + piogen)
1. (substanţă) care împiedică autoaprinderea cărbunilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + aprindere)
1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)
1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.
3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bickford)
1. cordon de materie fuzantă pentru aprinderea explozivelor, care arde lent.
2. fitil de siguranță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolide)
1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă.
2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză.