Parte de vorbire: s.
Origine: (aproba)
2. act prin care se aprobă ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ad referendum, pentru a referi)
1. (despre acte, tratate) cu condiţia de a se obţine aprobarea superioară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)
1. care exprimă o aprobare; aprobator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. atroce, lat. atrox)
1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.