abduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

cabotinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cabotinage)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; comportament teatral; cabotinism.
2. (înv.) profesia de cabotin, de actor ambulant; lumea teatrului prost.

cabotinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotinisme)

1. atitudine, gest, apucătură de cabotin; cabotinaj.

câmp

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală.
13. fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat.
16. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.

cupid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)

1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreț.
3. (antonime) generos, dezinteresat.