Dictionar

ar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. are)

1. unitate de măsură pentru suprafețe de teren (100 m2).
 

-BAR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. baros „greutate”)

1. „greutate, presiune”.
 

-OR, -EZĂ, -IȚĂ, -ER, -AR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -eur, -euse)

1. „nume de agent, practicant al unei meserii”.
 

-ZOAR

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. zoarion „animal mic”)

1. „vietate, organism”.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

accesoriu; secundar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT accesorius
2. FR accessoire; secondaire
3. EN accesorial; accesory
4. DE akzessorisch
5. RU добaвочный; придaточный
6. HU járulékos, másodlagos
 

acelular; necelular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acellularis
2. FR acellulaire
3. EN acellular
4. DE nicht zellenartig
5. RU бесклеточный
6. HU sejt nélküli, nem sejtekből álló
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

AB-, ABS-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.