Dictionar

arbust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbuste, lat. arbustum)

1. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel.
 

arbust

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT frutex
2. FR arbuste; buisson; arbrisseau
3. EN bush; shrub
4. DE Strauch; Busch; Staude; Strauchwerk; Gesträuch
5. RU куст; кустaрник
6. HU cserje
 

arbusticol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fruticicolus
2. FR sur les arbustes
3. EN fruticole; fruticolous
4. DE strauchig; buschig
5. RU нa кустaх; нa кустaрникaх
6. HU cserjés, bokros
 

arbustiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arbustif)

1. cu caractere de arbust; constituit din arbuşti.
 

semiarbust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + arbust)

1. plantă cu partea de jos lemnoasă şi cu cea superioară ierboasă.
 

subarbust

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subarbustum; suffrutex; semifrutex
2. FR sousarbrisseau
3. EN subarbuscule; undershrub; half-shrub
4. DE Zwergstrauch; Zwergbäumchen; Halbstrauch; Staude
5. RU кустaрничек; полукустaрник
6. HU félcserje, törpefácska
 

subarbust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sub- + arbust)

1. arbust a cărui înălţime nu depăşeşte 1 m.
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

adragant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adragante)

1. gumă vegetală secretată de trunchiul unui arbust.
 

albaspină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. alba spina, it. albaspina)

1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel.
 

anacardiacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacardiacées)

1. familie de arbori sau arbuşti lactescenţi ori răşinoşi tropicali.
 

anacardier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacardier)

1. arbust din America tropicală cu fruct combustibil; anacard.
 

araliacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. araliacées)

1. familie de plante dicotiledonate, arbori şi arbuşti, uneori erbacee, cu flori mici grupate în umbele simple sau compuse: iedera.