Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. arquer)
1. a (se) arcui; a (se) îndoi, a lua formă de arc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it., lat. arca)
1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embarquer)
1. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave.
2. tr. (despre nave) a lua apă la bord.
3. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anasarque)
1. edem generalizat în tot corpul.
2. boală a plantelor datorată excesului de apă din ţesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcade)
1. element de arhitectură dintr-un arc şi din elementele care îl susţin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porţiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părţile unei şei, sub formă de punţi arcuite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arcadien)
2. de simplitate rustică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arcadico)
1. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)
1. (pl.) taină, secret, mister.
2. loc tainic, misterios.
3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrimonie)
1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)
1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.