Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ardeur, lat. ardor)
1. vivacitate sau vigoare pe care o arată cineva în realizarea unei acțiuni; înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență.
2. (loc. adv.) cu ~ = înflăcărat, cu pasiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ardent)
1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. fervenza)
1. starea sufletească pasională a unei persoane care experimentează entuziasm, ardoare, zel (religios); (prin metonimie) manifestarea acestei stări de spirit; fervoare.
2. (în special) entuziasm și ardoare pasională pentru un autor, o operă literară etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferveur, lat. fervor)
1. ardoare, înfocare, zel, pasiune; fervenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pétulant)
1. care manifestă, care denotă petulanță; care manifestă o ardoare exuberantă, bruscă și dezordonată; vioi, zburdalnic; tumultuos.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. royaliste)
1. (adept) al regalităţii; monarhist.
2. adj. care susține valorile unei regine sau ale unui rege.
3. a fi mai ~ decât regele = a apăra interesele cuiva cu mai multă ardoare decât acesta însuși; a fi intransigent, prea dogmatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zèle, lat. zelus)
2. exces de ~ = sârguinţă exagerată.