Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blenniidés)
1. pl. familie de peşti marini viu coloraţi, cu capul turtit în partea superioară, botul scurt şi aripioara dorsală foarte lungă: corosbina sau căţelul-de-mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flettner, rus. fletner)
1. aripioară suplimentară la partea dinapoi a unei aripioare, a profundorului sau direcţiei unui avion, care reduce reacţia comenzilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pinnule)
1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren.
2. pană mică, aripioară.
3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. ptéryg/o/-, -ptérygien, cf. gr. pteryx, -ygos, pterygion)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ptérygion, gr. pterygion)
1. pliu triunghiular al conjunctivei, cu aspect de aripioară, care acoperă corneea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volet)
1. panou rabatabil susținut de o piesă oarecare; oblon; voleu.
2. dispozitiv de hipersustentație dintr-o aripioară mobilă pe intradosul aripii unui avion.
3. element mecanic al radiatorului unui motor de avion, care reglează circuitul aerodinamic de răcire al acestuia.
4. porțiune mobilă din peretele cutiei toracice, din fractura a două sau mai multe coaste.