OK
X
aruncături
Parte de vorbire:
vb. refl. (Transilvania)
Etimologie: (aruncături, pl. lui aruncătură)
1.
(despre
lemne)
a
începe
să
putrezească.
afet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)
1.
suport
aruncător
al
unei
arme
de
foc
(tun,
mitralieră,
aruncător).
anatemiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)
1.
a
arunca
anatema
asupra
cuiva;
a
pronunța
o
excomunicare
împotriva
cuiva.
2.
a
blestema,
a
declara
ca
aparținând
răului.
aporta
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apporter)
1.
(despre
câini)
a
aduce
vânatul
împușcat
sau
un
obiect
aruncat.
arbaletă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arbalète)
1.
armă
din
evul
mediu
constând
dintr-un
arc
montat
pe
un
suport,
care
servea
la
aruncat
săgeți
sau
proiectile;
(înv.)
arbalestră,
(înv.)
arcubalistă.
2.
armă
folosită
la
vânătoarea
sub
apă.
arc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)
1.
armă
(primitivă)
de
aruncat
săgeți.
2.
tot
ceea
ce
are
forma
unui
arc
(1).
3.
(mat.)
porțiune
dintr-o
linie
curbă,
dintr-un
cerc.
4.
element
de
arhitectură
în
formă
arcuită,
care
leagă
între
ele
două
ziduri,
două
coloane
etc.
5.
~
de
triumf
=
monument
în
formă
de
portic
arcuit
ridicat
în
amintirea
sau
pentru
comemorarea
unui
eveniment;
~-butant
=
construcție
în
formă
de
semiarc,
în
exteriorul
unui
edificiu
pentru
a
neutraliza
împingerea
boltelor
gotice;
~-rampant
=
arc
cu
reazemele
denivelate.
6.
~
voltaic
=
descărcare
electrică
între
doi
electrozi
prin
care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate.
7.
organ
de
mașină,
din
oțeluri
aliate,
destinat
legăturii
elastice
între
două
piese.
8.
~
reflex
=
ansamblu
de
elemente
nervoase
care
asigură
realizarea
reflexelor.
artilerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. artileriia, fr. artillerie)
1.
armă
din
compunerea
forțelor
armate
cu
guri
de
foc
și
instalații
care
servesc
la
aruncarea
de
proiectile
grele
la
distanță
mare.