OK
X
asceză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascèse)
1.
aplicare
în
practică
a
virtuților
prin
exercițiu
de
voință,
privațiuni
etc.;
viață
austeră
și
retrasă.
2.
ascetism
(1).
ascetism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascétisme)
1.
mod
de
viață
prin
austeritate;
anahoretism,
asceză.
2.
doctrină
etico-religioasă
care
propovăduiește
ascetismul
(1).
budism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bouddhisme)
1.
religie
asiatică,
care,
considerând
viața
un
izvor
de
iluzii
și
suferințe,
propovăduiește
renunțarea
la
orice
plăceri
și
atingerea
repaosului
absolut
(nirvana)
prin
contemplare
și
asceză.
gimnozofie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. gymnosophie)
1.
practica
unei
secte
hinduse
care
susținea
asceza
și
interzicea
purtarea
oricărei
haine;
doctrina
gimnozofiștilor.
2.
mișcare
și
filozofie
practicate
în
Europa
și
SUA
de
la
sfârșitul
secolului
al
XIX-lea
până
la
mijlocul
secolului
XX;
practica
implica
nuditate,
asceză
și
meditație.
jainist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. jaïniste)
1.
I.
referitor
la
jainism
(religie
hindusă
care
insistă
pe
conceptele
de
non-violență
și
karma
și
pune
accent
pe
asceză).
2.
II.
adept
al
jainismului.
3.
(var.)
djainist.
nirvana
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. nirvana)
1.
(în
budism,
în
jainism
și
în
filozofia
indiană)
stare
de
liniște
desăvârșită,
de
fericire,
eliberare
definitivă
de
suferințe,
de
grijile
vieții,
obținută
prin
contemplație
și
asceză.
penticostalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (penticostal + -ism)
1.
sectă
religioasă
care
acordă
o
importanță
doctrinară
centrală
botezului
cu
Duhul
Sfânt
și
ai
cărei
membri,
prin
asceză
și
prin
alți
stimuli
psihici,
își
produc
o
stare
de
extaz
și
de
convulsii.