Rezultate secundare (Ascultător,):
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. auditeur, lat. auditor)
1. (cel) care audiază un curs, o conferinţă etc.; ascultător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. compliant)
1. maleabil ascultător, supus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. disobedient)
1. care refuză să se supună regulilor; neascultător, nesupus.
2. (antonime) obedient, supus, ascultător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. docile, lat. docilis)
1. (şi adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. obbediente, lat. oboediens)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. radioascoltatore, rus. radiosluşateli)
1. ascultător al programelor de radio2.