Dictionar

Rezultate secundare (Ascultător,):

Auditor, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. auditeur, lat. auditor)

1. (cel) care audiază un curs, o conferinţă etc.; ascultător.


Compliant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. compliant)

1. maleabil ascultător, supus.


Dezobedient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. disobedient)

1. care refuză se supună regulilor; neascultător, nesupus.

2. (antonime) obedient, supus, ascultător.


Docil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. docile, lat. docilis)

1. (şi adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil.


Obedient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. obbediente, lat. oboediens)

1. ascultător, supus; docil.


Radioascultător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. radioascoltatore, rus. radiosluşateli)

1. ascultător al programelor de radio2.