OK
X
asentiment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assentiment)
1.
consimțământ
voluntar
la
propunerea,
în
acțiunea
cuiva;
permisiune.
2.
a
fi
în
~ul
cuiva
=
a
proceda
în
conformitate
cu
dorința
cuiva.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
consensual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. consensuel)
1.
bazat
pe
consens,
care
a
fost
acceptat
de
marea
majoritate;
care
se
face
cu
asentimentul
tuturor
părților.
2.
(drept)
care
se
formează
prin
acordul
părților.
3.
(jur.)
contract
~
=
contract
care
se
încheie
prin
simplul
acord
al
părților.
4.
uniune
~ă
=
conviețuire
a
unui
cuplu
fără
îndeplinirea
formelor
legale
de
căsătorie;
concubinaj.
5.
(antonim)
conflictual.
consimțământ
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consentement)
1.
încuviințare,
aprobare;
asentiment.
sufragiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. suffrage, lat. suffragium)
1.
drept
de
vot.
2.
sistem
de
votare.
3.
~
universal
=
drept
de
vot
acordat
tuturor
cetățenilor
majori
ai
unei
țări.
4.
aprobare,
asentiment.