Dictionar

Rezultate principale (Asigurare,):

Asigurare

Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)

1. acţiunea de a (se) asigura.

2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.


Rezultate secundare (Asigurare,):

Autoasigurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.

2. asigurare a propriei persoane sau a maşinii (auto) împotriva calamităţilor naturii şi a accidentelor.

3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege suporte riscul de la sine.

4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.


Coasigurare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coassurance)

1. asigurare simultană la mai mulţi asiguratori.


Reasigurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reasigura)

1. acţiunea de a (se) reasigura.

2. operaţie prin care o societate de asigurări transferă parţial sau integral riscurile asumate asupra uneia sau mai multor societăţi de asigurare.

3. sumă depusă pentru reasigurare.


Acumulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)

1. acţiunea de a (se) acumula.

2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.

3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.

4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.


Alimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.

2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.

5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.


Asigurat, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (asigura)

1. (cel) care a încheiat o convenţie de asigurare.


Asiguratoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (asigura + -toriu)

1. de asigurare, pentru asigurare.


Autoasigurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.

2. asigurare a propriei persoane sau a maşinii (auto) împotriva calamităţilor naturii şi a accidentelor.

3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege suporte riscul de la sine.

4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.


Bremză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bremse)

1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină.

2. (mar.) capăt de parâmă, de lanţ, care serveşte la asigurarea unei parâme, a unui lanţ ori a unei ancore.