Rezultate principale (Asimilaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assimilation, lat. assimilatio)
1. asimilare.
2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.
Rezultate secundare (Asimilaţie):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT catabolismus; dissimilatio
2. FR catabolisme; dissimilation
3. EN catabolism; destructive metabolism; dissimilation katabolismus
4. DE Katabolismus Abbau im Stoffwechsel; zerlegender Stoffwechsel; Dissimilation; Abbauprozeß
5. RU кaтaболизм; диссимиляция
6. HU katabolizmus, lebomlás, disszimilatorikus folyamat
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désassimilation)
2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanţelor, care au loc în organismele vii; catabolism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabolisme)
1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. biotonus)
1. raportul dintre asimilaţie şi dezasimilaţie în organism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. catabolisme)
1. (biol.) fază a metabolismului în timpul căreia materialele asimilate de țesuturi sunt transformate în energie; mulțimea reacțiilor de degradare moleculară ale organismului în cauză; dezasimilare, dezasimilație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cinétique, gr. kinetikos)
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă ~ă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacţiilor chimice.