Dictionar

asocia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. associer, lat. associare)

1. tr. a pune laolaltă, împreună.
2. refl. a se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop).
3. a se alătura.
4. a se lega (pe bază de asociații).
 

asocial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asocial)

1. neadaptabil vieții sociale, căreia i se opune violent.
 

asociat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sociatus
2. FR associé
3. EN associated
4. DE vergesellschaftet
5. RU сrруппировaнный
6. HU társult
 

asociat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. associé, it. associato)

1. (cel) care face parte dintr-o asociație.
 

asociație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT association
2. FR association
3. EN association
4. DE Assoziation; Gesellschaft; Gemeinschaft
5. RU aссоциaция
6. HU társulás
 

asociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. association)

1. asociere, unire, întovărășire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese și produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.
 

asociație vegetală; fitocenoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT associatio plantarum; phytocoenosis
2. FR association végétale; phytocénose; communuaté des plantes
3. EN plant association; plant community; phytocoenosis; plant society; vegetation unit
4. DE Assoziation; Phytozönose; Phytocoenose; Pflanzengesellschaft; Pflanzengemeinschaft
5. RU рaстительное сообщество; фитоценоз
6. HU növénytársulás, fitocönózis
 

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.
 

acidocetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza.
 

acorie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)

1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).
 

adjuvant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjuvant, lat. adiuvans)

1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament.
2. (produs) care se adaugă unui material.
3. (fig.) auxiliar.
 

alinia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
 

aliterar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aliterarisch)

1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.