Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. associer, lat. associare)
1. tr. a pune laolaltă, împreună.
2. refl. a se întovărăşi, a se uni (într-un anumit scop).
4. a se lega (pe bază de asociaţii).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asocial)
1. neadaptabil vieţii sociale, căreia i se opune violent.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN associated
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. associé, it. associato)
1. (cel) care face parte dintr-o asociaţie.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT association
2. FR association
3. EN association
4. DE Assoziation; Gesellschaft; Gemeinschaft
5. RU aссоциaция
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. association)
1. asociere, unire, întovărăşire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese şi produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT associatio plantarum; phytocoenosis
2. FR association végétale; phytocénose; communuaté des plantes
3. EN plant association; plant community; phytocoenosis; plant society; vegetation unit
4. DE Assoziation; Phytozönose; Phytocoenose; Pflanzengesellschaft; Pflanzengemeinschaft
5. RU рaстительное сообщество; фитоценоз
6. HU növénytársulás, fitocönózis
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)
1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétose)
1. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)
1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjuvant, lat. adiuvans)
1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament.
2. (produs) care se adaugă unui material.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)
1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aliterarisch)
1. care nu este asociat cu literatura; neliterar.