Dictionar

aspect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspect, lat. aspectus)

1. înfățișare a unei ființe, a unui lucru.
2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acțiunii exprimate de verb.
 

aspect, înfățișare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aspectus; aspectuus
2. FR aspect
3. EN aspect
4. DE Aussehen; Aspekt; Ansicht
5. RU aспект
6. HU kinézés, külső megjelenés
 

aspecta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspecter)

1. (despre edificii) a fi orientat într-o anumită direcție.
 

aspectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.
 

aspectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. aspectivité)

1. concept, aplicat mai întâi artei egiptene antice, conform căruia artistul reprezintă definiția obiectului evocat și nu aspectul său vizibil.
 

aspectomat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aspektomat)

1. aparat de proiecție cu schimbare automată a diapozitivelor.
 

aspectual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspectuel)

1. despre sau referitor la aspectul gramatical; aspectiv.
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

achiromorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achyromorphe)

1. cu aspect de pleavă.
 

acneiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acnéiforme)

1. (med.) care prezintă un aspect asemănător cu cel al acneei; ca o acnee.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

adenoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénoïde)

1. cu aspect de glandă; glandular.
2. care se referă la țesutul ganglionar; care are aspectul unui țesut glandular.
3. vegetații ~e = polip.
 

adipoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adipoïde)

1. cu aspect de grăsime; lipoid.