aspira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aspirer, lat. adspirare)

1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).

aspirant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., rus. aspirant)

1. cel care tinde, năzuiește la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret.

aspirantură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. aspirantura)

1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare științifică pentru pregătirea în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”.

aspirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.

aspirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspiration, lat. adspiratio)

1. năzuință, dorință puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.

aspirator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspirateur)

1. adj. care aspiră (I, 1, 2).
2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

ambiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire.

antiintelectualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. antiintellektualist)

1. I. referitor la antiintelectualism; care este împotriva aspirațiilor sau influenței intelectualilor în societate și politică.
2. II. adept al antiintelectualismului.
3. persoană care este împotriva aspirațiilor sau influenței intelectualilor în societate și politică.

aspirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.

aspirator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspirateur)

1. adj. care aspiră (I, 1, 2).
2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.

autocunoaște

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + cunoaşte)

1. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații.