Rezultate principale (Aspira,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aspirer, lat. adspirare)
1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunţa un sunet, întovărăşindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).
Rezultate secundare (Aspira,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)
1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)
1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. aspira)
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspiration, lat. adspiratio)
1. năzuinţă, dorinţă puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micşorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspirateur)
1. adj. care aspiră (I, 1, 2).
2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)
1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. antiintellektualist)
1. I. referitor la antiintelectualism; care este împotriva aspirațiilor sau influenței intelectualilor în societate și politică.
2. II. adept al antiintelectualismului.
3. persoană care este împotriva aspirațiilor sau influenței intelectualilor în societate și politică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. aspira)
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspirateur)
1. adj. care aspiră (I, 1, 2).
2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + cunoaşte)
1. refl. a-şi cunoaşte propriul eu, propriile aspiraţii.