Dictionar

Rezultate principale (Aspira,):

Aspira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aspirer, lat. adspirare)

1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.

2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunţa un sunet, întovărăşindu-l de un sunet laringal.

3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).


Rezultate secundare (Aspira,):

Aspirant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)

1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.

2. doctorand.

3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.

4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.


Aspirantură

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)

1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.


Aspirat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.

2. (despre substanțe) inhalat.

3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.

4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.


Aspiraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspiration, lat. adspiratio)

1. năzuinţă, dorinţă puternică.

2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micşorarea presiunii aerului din ea.

3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.


Aspirator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspirateur)

1. adj. care aspiră (I, 1, 2).

2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Ambiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.


Antiintelectualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. antiintellektualist)

1. I. referitor la antiintelectualism; care este împotriva aspirațiilor sau influenței intelectualilor în societate și politică.

2. II. adept al antiintelectualismului.

3. persoană care este împotriva aspirațiilor sau influenței intelectualilor în societate și politică.


Aspirat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.

2. (despre substanțe) inhalat.

3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.

4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.


Aspirator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspirateur)

1. adj. care aspiră (I, 1, 2).

2. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc.


Autocunoaşte

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + cunoaşte)

1. refl. a-şi cunoaşte propriul eu, propriile aspiraţii.