Dictionar

asperitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe.
 

bruschețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bruschezza)

1. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență.
 

duritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dureté, lat. duritas)

1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure.
2. calitate a radiațiilor ionizante de a fi penentrante.
3. calitate a unei ape de a conține săruri de calciu și magneziu.
4. (fig.) asprime, severitate.
 

inclemență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inclémence)

1. lipsa de clemență, de îngăduință a unei persoane; neîndurare.
2. rigurozitate excesivă; duritate, asprime.
3. (prin ext.) stare dură a condițiilor climatice.
4. (antonim) clemență.
 

rigiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rigidité, lat. rigiditas)

1. însușirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub acțiunea forțelor exterioare.
2. (fig.) severitate excesivă; asprime; formalism.
 

rigoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor)

1. asprime, severitate, strictețe.
2. de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării.
3. (pl.) principii severe, rigurozitate.
4. exactitate, precizie.