astâmpărător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (astâmpăra + -tor)

1. care astâmpără, liniștește; liniștitor, calmant.

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.

nesățios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sățios)

1. care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; neîndestulat.
2. care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; (prin ext.) lacom.
3. (despre mâncare) care nu satură.
4. (fig.) care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; (prin ext.) mistuitor, devorant.
5. (var.) (înv.) nesițios, (reg.) năsățios, (reg.) nesățos, (reg.) nisățos.

astâmpărător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (astâmpăra + -tor)

1. care astâmpără, liniștește; liniștitor, calmant.

stâmpărător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (stâmpăra)

1. care alină, care domolește, care ușurează; astâmpărător.

netihn

Parte de vorbire:  adj., s.m. (regional)  
Etimologie: (cf. tihnă)

1. (om) care se agită continuu; neastâmpărat.
2. (antonim) astâmpărat.

zgaroaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (zgaroi + -oaică)

1. (depr.) femeie negricioasă (sau slabă); femeie zgârcită; fetiță neastâmpărată.