Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. astheneia „debilitate, slăbiciune”)
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asthénie, gr. astheneia)
1. stare patologică de slăbiciune şi oboseală anormală a organismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérébrasthénie)
1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene şi cerebrale; astenie nervoasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ergasthénie)
1. (med.) stare de mare oboseală și epuizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phonasthénie)
1. (med.) oboseală a organelor vocale; dificultate în articularea cuvintelor și chiar a sunetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. aeroionotherapy)
1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. asthénique)
1. I. care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie; lipsit de puteri, slab.
2. II. persoană care suferă de astenie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (astenie + -iza)
1. tr., refl. a (se) îmbolnăvi de astenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atrémie)
1. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boutoneuse)
1. febră ~ = febră transmisă de o căpuşă, parazit la oi şi la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie şi temperatură mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérébrasthénie)
1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene şi cerebrale; astenie nervoasă.