astupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. asstuppare)

1. tr. a închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind).
2. a închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum.
3. a acoperi, a înveli.
4. (zgomote, melodii, sunete etc.) a face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi.
5. fig. (urme) a face să dispară.
6. (fam.) a ~ găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii.
7. a-și ~ urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva.
8. a-i ~ cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea.
9. intr. (despre șanțuri, conducte etc.) a se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda.

astupare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. astupa)

1. acțiunea de a astupa; astupat.
2. umplere, înfundare.
3. închidere; acoperire.

astupat, închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT obstructus
2. FR obstrué
3. EN obstructed; closed; blocked up
4. DE verstopft; verschlossen
5. RU зaслонённый; зarороженный
6. HU lezárt, betömött

aeroembolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aéroembolisme)

1. astuparea cu gaz a unui vas sangvin sau limfatic.

ATRET-, ATRETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atrét/o/-, cf. gr. atretos „negăurit, nestrăpuns, nepătruns”)

1. „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”.

atrezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrésie)

1. astupare, neperforare a unui orificiu sau canal natural.

bura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bourrer)

1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere.
2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
3. (inform.) a bloca alimentarea unei mașini electronice cu cartele perforate.

buraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bourrage)

1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.

calfata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calfater)

1. a astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii; a călăfătui.