Dictionar

asuprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. asupri)

1. acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală; oprimare, împilare, prigonire.
2. ~ de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării.
3. ~ națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare.
 

colonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colonial)

1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acțiune de asuprire și subjugare economică, politică și națională, în colonii.
 

comprador, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rus. komprador, sp. comprador, cumpărător)

1. adj. burghezie ~ă = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale.
2. s. m. membru al acestei burghezii.
 

opresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. oppresser)

1. a oprima, a asupri; a apăsa.
2. (fig.) a chinui, a frământa.
 

opresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oppression, lat. oppressio)

1. asuprire, oprimare, împilare.
 

opresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oppressif)

1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.
2. (antonime) culant, permisiv.
 

opresor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oppresseur)

1. (cel) care oprimă; asupritor.