Dictionar

Rezultate principale (Asuprire,):

Asuprire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. asupri)

1. acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală; oprimare, împilare, prigonire.

2. ~ de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării.

3. ~ națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare.


Rezultate secundare (Asuprire,):

Colonial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colonial)

1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.

2. putere = stat capitalist cu colonii; politică = acţiune de asuprire şi subjugare economică, politică şi naţională, în colonii.


Opresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oppression, lat. oppressio)

1. asuprire, oprimare, împilare.


Opresiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oppressif)

1. care oprimă, împilează; care asuprește sau servește la asuprire; oprimant, asupritor, împilător.

2. (antonime) culant, permisiv.


Teroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terreur, lat. terror)

1. frică, groază, spaimă provocată intenţionat, prin ameninţări şi alte mijloace de intimidare.

2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.


Tiranie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tyrannie)

1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă.

2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.

3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.


Persecutare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. persecuta)

1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.