Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelle)
1. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atelaj + -ier)
1. lucrător într-o întreprindere agricolă având în grijă atelajele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atellane, lat. atellana)
1. piesă de teatru satirică jucată de tineri romani, din oraşul Atella (Campania).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagatelle, it. bagatella)
3. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă uşoară, variată ca expresie şi formă; bluetă (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curatelle, lat. curatela)
1. instituţie juridică pentru ocrotirea intereselor şi administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. patelle, lat. patella)
1. (antic.) farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea.
2. (anatomie) os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; rotulă.
3. (zoologie) gasteropod marin comestibil, având cochilia în formă de con puțin înalt, cu diametrul bazei de 5 cm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelage)
1. animalele de tracţiune înhămate la un vehicul şi harnaşamentul necesar.
2. harnaşament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atelaj + -ier)
1. lucrător într-o întreprindere agricolă având în grijă atelajele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bluette)
1. (lit.) mică operă literară sentimentală și anodină.
2. (muz.) piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, ușoară și nepretențioasă, marcată de sentimentalism; bagatelă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. curateur, lat. curator)
1. persoană care exercită atribuţiile stabilite printr-o curatelă.
2. cel care lichidează o firmă falimentară.
3. administrator al unei case memoriale.
4. (var.) (înv.) curatore, (pop.) coratăr.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]
Origine: (engl., fr. driver)
1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. şofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. patell/o/-, patelli-, cf. lat. patella)