Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. attentus)
1. cu atenţia îndreptată spre cineva sau ceva.
3. amabil, politicos, prevenitor.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. attenter, lat. attentare)
1. a comite un atentat, a face o tentativă de natură criminală.
2. (fig.) a încălca un drept, un principiu important; a săvârși un atac la morală, la pudoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attentat)
1. atac criminal ilegal faţă de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri.
2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepţii etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (atenta + -tor)
1. cel care comite sau a comis un atentat.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)
1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
Parte de vorbire: vb.
Origine: (atenţie + -ona)
1. a face atent pe cineva; a preveni.
2. a oferi cuiva un cadou, a răsplăti pentru un serviciu solicitat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)
1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)
1. care este vigilent, atentiv.
2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. empressé)
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.