Dictionar

Rezultate secundare (Atentiv,):

Atentiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attentif, lat. attentivus)

1. care ascultă, priveşte, acţionează cu atenţie.


Alert, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)

1. care este vigilent, atentiv.

2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.


Atențios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (atenție + -os)

1. plin de atenție; atentiv.