Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attester, lat. attestari)
2. a exista, a figura într-un text.
3. a confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Attestat)
1. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
4. (antonime) contestație, contestare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisque, gr. asteriskos)
1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezenţa unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Attestat)
1. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. attestation, it. attestazione)
1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
4. (antonime) contestație, contestare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulletin)
1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.
2. adeverinţă prin care se consemnează ceva.
3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informaţii de actualitate.
4. periodic editat de o instituţie specializată: referate, studii şi informaţii dintr-un anumit domeniu; publicaţie periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.
5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaţilor la o alegere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. certificat, lat. certificatum)
1. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quittance)
1. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani.