Dictionar

atestat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Attestat)

1. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii.
 

atestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.
 

asterisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisque, gr. asteriskos)

1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.
 

atestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. attestation, it. attestazione)

1. acțiunea de a atesta ceva verbal sau în scris; atestare.
2. documentul în sine care atestă ceva; certificat, adeverință.
3. (var.) (înv.) atestațiune.
4. (antonime) contestație, contestare.
 

embrionat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. embryonatus, fr. embryonné)

1. prevăzut cu embrion; (despre ouă, icre) a cărui fecundație este atestată de prezența unui embrion.
 

indo-european, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-européen)

1. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică.
2. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau.
 

reconstrucție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reconstruction)

1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
 

reconstrui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reconstruire)

1. a construi din nou, a reclădi.
2. a reconstitui.
3. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă.