Dictionar

atotcunoscător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (atot- + cunoscător)

1. care cunoaște totul; omniscient.
 

atotcunoscătorul

Parte de vorbire:  s.m. art.  
Etimologie: (atot- + cunoscător)

1. (în monoteism) ființă supremă, creatoare a universului; Dumnezeu.