Dictionar

atrăgător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (atrage + -(ă)tor)

1. care atrage prin calitățile sale (plăcute); atractiv.
2. care promite foloase, care dă satisfacții, care place.
 

atrăgător; ademenitor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT illecebrosus
2. FR attrayant; attirant
3. EN alluring
4. DE anlockend; anziehend
5. RU зaмaнчивый; привлекaтельный
6. HU vonzó, csalogató
 

angajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
2. care seduce, care atrage.
3. care invită la relații.
 

apetisant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appétissant)

1. care trezește apetitul; atrăgător, ispititor.
 

atașant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attachant)

1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant.
2. (despre firi, caractere) apropiat, cald.
 

atractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attractif, lat. attractivus)

1. atrăgător, captivant; atracțios.
 

atracțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (atracţie + -os)

1. care atrage; atrăgător, atractiv.
2. (antonime) repulsiv, respingător.
 

dezagreabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.