Dictionar

atracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinație puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendință de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație.
6. (pl.) distracție, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
 

interatracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interattraction)

1. (biol.) atracție reciprocă.
 

adeziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreștere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
 

agamotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agamotrope, lat. agamotropus)

1. (biol.) care nu prezintă mișcări de atracție reciproce între gameții conjugați.
2. (bot.) fără mișcări gamotropice.
 

alelotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélotropisme)

1. atracție reciprocă dintre două celule, organisme.
 

alotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allotropie)

1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară.
2. (biol.) proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus.
 

amiciție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. amicitia, it. amicizia)

1. sentiment reciproc de afecțiune sau simpatie între două (sau mai multe) persoane, care nu se bazează pe înrudire sau atracție sexuală; prietenie.
2. (antonime) inamiciție, inimiciție.
 

biotactism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotactisme)

1. atracție exercitată de o celulă asupra alteia.